O excursie de neuitat, Schonbrunn - partea I

Semnul ce iti aminteste ca ai ajuns la destinatie. :) Metroul este cel mai rapid si convenabil mod de circulatie din Viena. Ajungi dintr-un colt al orasului in altul intr-o jumatate de ora si circula la intervale de 5 - 10 minute. Dezavantaje: circuland prin subteran pierzi o mare parte din entuziasmul calatoriei pentru ca nu vezi frumusetea orasului, iar cladirile sale merita vazute.

Aceasta este prima imagine ce te imbie sa treci pragul minunatei proprietati. Curtea din fata este mare si presarata cu pietris (ador sa aud scartaitul pietrisului sub talpi). De-o parte si de alta isi fac simtite prezenta doua fantani decorate cu statui si inconjurate de gazon, iar curtea este inchisa cu cladiri sub forma unui culoar si legate intre ele. 

In cladirea principala este organizat un tur menit sa-ti prezinte o parte din istoria familiei regale ce a locuit aici. Din cele trei nivele ale cladirii, doar unul este accesibil vizitatorilor si cuprinde toate camerele principale (dormitoare, sala de dans, sali de conferinte si birouri), ceea ce m-a facut sa ma gandesc: cine locuia in aripile laterale a cladirii?.... constructia este imensa!

Asa arata culoarele din parc. Randuri infinite de tei si carpen tunsi drept pe o latura pentru a conferi profunzime si claritate perspectivei. Au fost amenajate multe culoare astfel concepute si fiecare duce catre un alt obiectiv. M-a suprins faptul ca intrarea in parc este libera, asa ca oamenii din apropiere vin si se plimba in voie sau fac jogging. 

Gradina printului mostenitor. Sincer acesta a fost partea mea preferata din  gradina. Poate din cauza  faptului ca aici am intalnit niste combinatii floricole superbe si este foarte ingrijit locul. Iar tunelele acoperite cu vita canadiana ofereau adapost de soare si un strop de mister. 

Mmmmmmm... da! Tot in gradina printului mostenitor erau cateva exemplare de citrice (portocali, pomelo, grepfruit, clementine) ce erau incarcati cu fructe de-ti lasau gura apa. :)

Aceasta este o vedere catre Gloriet si fantana cea mare aflate in spatele cladirii.  Jocul de culori folosit in rondoruile si partere florale este impresionant. S-au folosit multe begonii de culori diferite pentru a schita un desen pe suprafata gazonata. Marginea locului este inconjurata de randuri de tei tunsi drepti si strajuita cu statui, totul format astfel incat atentia sa se indrepte spre interior, iar ce e dupa acest "perete" sa ramana un mister.

In unele locuri, coroanele arborilor  sunt  tunse sub forma circulara si ofera umbra si confort celor care se hotarasc sa se plimbe de-a lungul lor sau sa se odihneasca pe o banca. 

O priveliste mimunata din spatele fantanii.

Marea urcare. Pentru a ajunge la Gloriet exista doua cai: una dreapta, mai recenta si una in zig-zag. Una iti scurteaza timpul de parcurgere pana sus, insa cealalata nu te oboseste asa de tare. 

Am ajuns sus! E!... aici trebuie sa spun ca am avut o mica nemultumire. In spatele fantanii exista un grup de pini ce ascund o parte din priveliste si nu lasa ochiul sa se bucure cu imaginea parterelor.

Gloriett si bazinul cu rate. O constructie minunata ce ma ducea cu gandul la libertate (nu stiu de ce!?) . 

Linia bazinului se suprapune cu linia cladirii, iar in spate se vede bulevardul ce pare ca pleca din centrul constructiei. Simetrie si armonie.

Privelistea de pe Gloriet iti taie respiratia. Orasul se vede minunat de aici!

Dublura bazinului cu rate alimenteaza fantanile cu apa. Nu s-a pus accent pe acesta cand s-a organizat turul de vizitare a parcului, insa ramane parte din proiectul principal.

Mica Gloriet. Imi pare rau ca nu a fost deschisa, insa mi-o imaginam pe Sissi stand acolo sus tolanita pe un divan si citind o carte. :)

Ruinele romane. O oaza de apa inconjurata de coloane si arcade sfaramate si statui romane, ce te duc cu gandul la Roma antica. Mi-a placut mult acest coltisor, haosul creat cu ajutorul elementelor, mie imi dadea un sentiment de liniste.

Alta fantana.... mai multe rate. In centrul de intersectarea al aleilor se afla o fantana circulara impodobita cu nuferi. 

Cap de persectiva. Oriunde priveai de-a lungul aleilor exista in capat un element surpriza ce iti atragea atentia.

Orangeria! M-am asteptat la altceva cand am calcat pragul orangeriei.  Imi imaginam o curte plina cu citrice (deja vu) si cateva sere imense in care se cresteau rasaduri de plante. In schimb am dat cu nasul de o gramada de palmieri, bonsai si Buxus tuns sub diverse forme.