miercuri, 16 octombrie 2013

Hoinarind prin Bucovina - partea 1

1. Manastirea Dragomirna - Biserica "Coborarea Duhului Sfant"

     Plecati de la Dolhasca, de la bunici, aceasta a fost prima noastra oprire. Spre mahnirea mea, fiind intr-o perioada mai delicata, n-am avut voie sa intru in cladire, insa am putut sa studiez biserica din exterior si curtea cu peisaje ce o inconjoara. Ca sa ajungi la manastire se traverseaza o alee ingradita, unde se poate observa in stanga o livada, iar in dreapta un peisaj superb care ma ducea cu gandul la parcurile englezesti. 

O priveliste superba... parca te chema sa pornesti alergand spre crangul de copaci

In stanga unul dintre turnurile manastirii, iar in dreapta biserica schitului. A fost o adevarata aventura sa urci pana in varful turnului datorita scarilor inguste si a treptelor inalte.

O portita care ma intriga. Cand ma uitam la ea mi se parea ca ascunde o alta lume.

Una dintre ferestrele bisericii pastreaza inca urmele arhitecturii secolului XV - XVI

E coplesitoare imaginea acestei cladiri. Are o latime de 9.6m, o lungime de 31.60m si o inaltime de 42m pana in varful crucii. Insa curtea mica, zidurile apropiate nu-i dau vizitatorului ocazia de a o cuprinde dintr-o singura privire.

Peisajul vazut din turnul manasirii. Vedeti bancuta aceea mica de langa apa? Acolo imi doream sa fiu :)

O privire in jur!

 La Dragomirna faţadele bisericii nu sunt pictate precum putem observa la multe alte biserici din zona, ci sunt decorate cu pilastrii alcatuiti din piatra cioplita si slefuita.

Sculptura decorativă de la turla este de o mare bogăţie, varietate şi măiestrie.

Curtea manastirii ingrijita de maicute, unde am vazut borduri superbe de flori in combinatii reusite. 
2. Biserica "Inaltarea Sfintei Cruci" - Patrauti

     O biserica mica si cocheta, care reprezinta cea mai veche biserica pastrata dintre ctitoriile voievodului si cea mai veche biserica construita in stil moldovenesc. Cu toate acestea nu multi ii calca pragul. Pe noi ne-a intampinat o parcare goala si o doamna zambitoare ce a venit sa ne spuna povestea ei. Pictura interioara a fost superba (am aruncat si eu o privire prin usa larg deschisa) si predominata de culoarea numita: galben de Patrauti. 

Picura exterioara nu mai este, insa forma bisericii si arhitectura sa ne incanta privirea. 

Doar la intrare se poate observa o frantura din ceea ce a fost odata o mare capodopera pictoreasca. Cateva detalii legate de Judecata de apoi se pot desulsii.

Masa tacerii. Un loc bun de meditati... pacat ca n-am avut mai mult timp!

O alee inconjurata cu flori ce te indeamna la plimbare. 

Clopotnita bisericii a fost inchisa si n-am putut s-o vizitam, insa am mai descoperit o usa care ma intriga si ma ducea spre visare.
3. Biserica "Taierea capului sfantului Ioan botezatorul" - Arbore

     Ei! Pe cand am ajung la Arbore deja am putut observa mai bine frumusetea picturilor pe biserica. Dar si aici locul parea uitat de lume, inca o parcare goala si alta doamna zambitoare ce ne-a poftit la povesti. Ni s-a comunicat ca zilele acestea au sosit niste tineri care sa restaureze pictura din interiorul bisericii (la plecare ne-am intalnit cu ei). Si aceasta biserica avea dimensiuni coplesitoare, insa cel mai mult m-a impresionat acoperisul care ii dadea aspectul unei ciuperci si intr-un fel se asemna cu o palarie ce o puteai indeparta cu usurinta. Aici am putut deslusi picturile mai bine.

Pe acest perete erau pictate secvente din viata anumitor sfinti. Era frumos sa ai un ghid care sa-ti spuna povestea lor.


Judecata de apoi... prezenta pe toate bisericile.

In partea dreapta este reprezentat Imnul Acatist, iar in partea stanga Asediul Constantinopolului.
O piatra de mormant mai neobisnuita. 

Palaria de care va povesteam. :) Structura sa e spectaculoasa.

Bancuta aceasta ascunde o poveste. Pregatiti de plecare am zarit-o langa biserica si ni s-a spus ca acele goluri erau folosite pentru a combina culoarea folosita pentru pictura.

O alta poarta, alta lume, alte timpuri... continui sa visez!

Clopotnita ne intampina la intrare si la iesire.

Forma bisericii este mai simpla decat ce am observa pana acum. Ea iese in evidenta prin "imbracamintea" sa. Puteti face o comparatie intre inaltimea omului si cea a bisericii. 


3 comentarii:

Scutaru spunea...

Of, mă omoară aleile astea din piatră. Sunt superbe. Iar cea străjuită de flori e ceva de nedescris! Musai o să fac și eu așa ceva la Moșie.

Roxana spunea...

Da! Sunt grozave, mai ales cele vechi cand, dupa o ploaie zdravana, apare muschiul verde printre crapaturi. :)

Madam Florance spunea...

Mie mi-a plăcut masa tăcerii...