joi, 9 februarie 2012

In drum spre casa bunicii!

Ieri am facut o plimbare pana la bunica ...

... impreuna cu tatal meu care era foarte suparat din cauza conditiei drumului, ...

... iarna grea se asezase deasupra tarii de vreo 5 zile si lasase in urma ei  ...

... un strat gros de zapada pe suprafata drumului, dar si peisaje de toata frumusetea ...

... pe care trebuia pur si simplu sa le imortalizez cu aparatul de fotografiat ...

... ca apoi sa pot sa vi le arat si voua. Soarele lucea in inalutul cerului ...

... si facea zapada sa straluceasca atata de tare incat ma dureau ochii, insa ...

... tot nu-mi puteam lua privirea de la peisaj si de la toate urmele misterioase ...

... ce se zareau pretutindeni. Ramuri golase si ierburi uscate ...

... animau oceanul alb, iar umbrele desenau forme curioase pe suprafata imaculata, pe cand ...

... spicele de trestie se unduiau in bataia vantului si fosneau incet ...

... spargand linistea ce a cuprins campul. Pe ici si colo, pe marginea drumului ...

... cate un fazan isi facea prezenta. Iar spre drum inapoi i-am recompensat cu grau ...

... ca sa le potolesc nitel foamea. Satele parca au impietrit, rar daca vedeai un om in zare ...

... doar ulii isi faceau festinul, in zapada inalta, vanand cate un animalut care ...

... isi cauta si el de mancare in nametii-nalti de-un cot. Dar am ajuns in sfarsit acasa si ...

... un leu ne intampina la intrare, stiind ca nu venim cu mana goala. Gradina bunicii e alba ...

... si nici o gaina nu indrazneste sa iasa in curte de frica de a nu se afunda in zapada. Doar cainii ...

... ma intampina cu cozile ridicate asteptand si ei cate un os, insa ...

... Skipy imi priveste aparatul dubios, dar l-am calmata. I-am spus ca e foarte fotogenic si ...

... nu are de ce sa se teama. :) Carari inguste s-au format prin zapada si in curte, dar 

... si-n prejur, loc pe unde oamenii umbla si catetii pasesc in urma lor cu grija. Pe drum ...

... a fost o tentativa de dezapezire insa doar tractoarele isi pot croi drumul. Am obesrvata pe margine ...

... niste urme tare ciudate ce se afundau foarte putin in omat si credeam ca au pasit si pe aici fazanii ...

... asa ca am luat-o pe urma lor care ma duceau din nou spre locul meu  preferat de unde ...

...am zarit deseori apusul, insa zapada mare m-a speriat si m-am intors inapoi sa ma lipesc de soba.

Sa aveti o iarna calduroasa si plina de povesti!!!

Niciun comentariu: